Ce este astmul bronșic?
Astmul este o boală inflamatorie cronică a căilor aeriene, caracterizată prin limitarea (reversibilă) a fluxului de aer. Această inflamație produce episoade repetate de wheezing (”respirație șuierătoare”), dispnee (sete de aer, senzație de sufocare), dureri toracice și tuse, în special noaptea sau dimineața la trezire.
Care sunt factorii declanșatori?
Alergeni, de tipul:- polen
- păr de animale
- acarieni
- gândaci și alte insecte
- mucegaiuri
- anumite alimente
- Aerul rece (primăvara, toamna, iarna)
- Infecții respiratorii virale
- Medicamente (aspirină, ibuprofen, beta-blocante)
- Substanțe iritante din mediul înconjurător (fum, parfumuri, vapori de benzină, vopsea, chimicale industriale etc)
- Efortul fizic
- Stări emoționale puternice (râs sau plâns puternic)
- Menstruație
- Anumiți aditivi/conservanți alimentari
- Boala de reflux gastro-esofagian
Cum evităm declanșarea crizelor?
- reduceți contactul copilului cu praful de casă
- renunțați la obiecte care acumulează praf: bibelouri, tablouri, carpete, draperii groase, covoare, mochete
- utilizați un covor din plastic (lavabil)
- folosiți mobilă cât mai puțină și cât mai simplă, fără tapițerii (eventual tapițate cu piele sau înlocuitor)
- folosiți saltele și perne fără puf sau pene
- folosiți fețe de pernă și huse pentru saltele din materiale sintetice, impermeabile
- spălați lenjeria de pat în apă fierbinte și uscați-o la soare
- evitați curățenia prin scuturare, periere, măturare; folosiți aspiratorul (ideal, cu filtru de apă)
- ventilați corespunzător locuința, în special baia și bucătăria, pentru a împiedica formarea mucegaiului
- dacă cel mic prezintă crize după expunerea la polen, încercați (pe cât posibil) să îl țineți în casă în perioadele de polenizare (lunile mai-iunie), cu ferestrele închise, în special în zilele senine, cu vânt
- renunțați la animalele de casă, păsări, pești, plante de apartament
Semne de alarmă timpurii
Aceste semne reprezintă modificările care se produc înainte sau la începutul unui episod de astm. De obicei nu sunt suficient de severe încât să împiedice copilul să își desfășoare activitățile de zi cu zi.
Semnele de alarmă timpurii sunt reprezentate de:
- tuse frecventă, în special noaptea (poate fi singurul simptom)
- dificultăți în respirație sau senzația de lipsă de aer
- senzația de oboseală extremă sau slăbiciune în timpul exercițiilor fizice
- wheezing (respirație șuierătoare) sau tuse după exercițiul fizic
- senzația de oboseală, iritabilitate, tulburări de dispoziție
- semne ale unei viroze sau alergii (strănut, rinoree, tuse, gât inflamat, dureri de cap)
- tulburări de somn, somn agitat cu coșmaruri
Cum se stabilește diagnosticul?
Stabilirea diagnosticului de astm se face parcurgând următoarele etape:
- Identificarea simptomelor de tipul:
- wheezing (lipsa acestuia nu exclude diagnosticul)
- istoric de tuse (accentuată nocturn), wheezing recurent, dificultăți de respirație, dureri toracice
- simptome declanșate/agravate de: efort fizic, infecții virale, păr de animale, acarieni, mucegai, fum, polen, stări emoționale puternice (râs/plâns puternic), menstruație etc.
- simptomele apar sau se înrăutățesc în timpul nopții
- Anamneza:
- istoric familial de atopie (astm, dermatită atopică, alergii cutanate)
- determinarea severității astmului (frecvența și severitatea simptomelor, toleranța la efort, medicația curentă)
- identificarea factorilor precipitanți (infecții virale, expunerea la alergeni inhalatori sau iritanți la domiciliu sau la școală)
- Examenul fizic – în urma consultului, medicul observă mărirea cavității toracice, prezența wheezing-ului, rinoree, dermatită atopică sau alte manifestări cutanate alergice.
- Testarea funcției pulmonare – cu ajutorul Spirometriei (este metoda preferată de a măsura limitarea fluxului de aer). Nu doare, este simplu de efectuat și durează, în medie, 10-15 minute. Este necesar ca pacientul să sufle într-un tub de cauciuc, atașat unui calculator, care înregistrează modul în care cel mic respiră. Rezultatul este primit pe loc, iar diagnosticul este stabilit imediat.
Cum se tratează astmul?
În prezent, există mai multe tratamente eficiente. Medicamentele folosite se pot împărți în 2 categorii: medicație de urgență (de salvare) și medicație pe termen lung (de control sau de întreținere). Se preferă utilizarea medicamentelor pe cale inhalatorie, deoarece ajung direct în căile respiratorii, acolo unde este problema principală, iar efectele secundare sunt minime.
Medicamentele de control (de întreținere) – se administrează în fiecare zi, pentru a preveni apariția simptomelor sau a crizelor de astm. Tratamentul copilului trebuie ajustat periodic de către medicul care îl are în evidență.
Medicamentele de urgență (de salvare) – se administrează în criza de astm, atunci când simptomele nu mai pot fi gestionate cu tratamentul de întreținere.
IMPORTANT:
- Dacă se utilizează medicația de urgență de mai mult de 2 ori pe săptămână, înseamnă că astmul nu este controlat corespunzător și trebuie să vă prezentați la medic pentru ajustarea dozelor sau schimbarea tratamentului
- Tratamentul nu trebuie întrerupt sau schimbat fără acordul medicului
- Trebuie să aveți întotdeauna rezerve de medicamente, pentru a nu fi nevoit să întrerupeți tratamentul și să pierdeți astfel controlul astmului.
Orientarea profesională
Este importantă dezvoltarea intereselor profesionale ale copilului, încă de la o vârstă fragedă. Astfel, va putea evita starea de stres provocată de crizele de astm ce pot apărea în timpul exercitării profesiei.
Restricții profesionale pentru copilul cu astm:
- în caz de alergie la păr de animale, nu sunt recomandate profesiile ce au contact cu animale sau blănuri
- în caz de alergii alimentare, sunt imposibile profesiile de vânzător sau bucătar
- în caz de alergie la praf, se vor evita următoarele profesii: istoric, bibliotecar, constructor
- se vor evita profesiile în care sunt mirosuri puternice sau care necesită efort fizic major
NU CONVINGEȚI COPILUL că el nu trebuie să practice aceste meserii, ci încercați să îi direcționați interesele către alte domenii, care nu îi vor agrava astmul.
Părinții nu trebuie să protejeze excesiv copilul de efort fizic, emoții, sport, deoarece există riscul ca aceștia să nu fie pregătiți ulterior pentru viața independentă.
De reținut!
Astmul bronsic este o afecțiune frecvent întâlnită în Europa, estimându-se că dintr-o clasă cu 30 elevi, 2-3 dintre ei suferă de astm bronșic. În România, se estimează că prevalența asmului este de 4-6%. În copilărie, băieții au un risc de 2 ori mai mare decât fetele, de a dezvolta această afecțiune. Pe măsura înaintării în vârstă, aceste diferențe dispar.
Tratamentul se administrează toată viața, iar de cele mai multe ori, reușește să prevină apariția crizelor. Astfel, copilul poate avea o viață normală, fără restricții prea mari.
Acest articol are rolul de a vă răspunde la cele mai frecvente întrebări legate de astmul bronșic. Însă, cel mai important lucru de reținut este următorul: Cu ajutorul vostru, al părinților corect informați, cel mic va depăși cu bine și acest obstacol.
***
Multă sănătate, vouă și piticilor voștri!
Cu drag,
Pediatrul tău.